Zilele trecute, intr-un documentar pe Discovery despre surf, un tip povestea cum relatia lui oceanul este ca relatia cu o iubita. Se simte in al noualea cer si-atunci devine prea increzator in el, i se pare ca totul merge perfect si e usor si-atunci oceanul il da peste cap ca sa ii aduca aminte cine este stapan. Se ridica, devine din nou mai umil si mai atent, mai alert, mai stapan pe sine si mai bun si toate o iau de la capat. Mi se intampla si mie asta din cand in cand... Sunt situatii in care ma entuziasmez, ma arunc cu capul inainte, ma implic, am impresia ca stiu totul si ca totul merge perfect, sunt pe val si-apoi parca din senin sunt undeva la doi metri sub apa incercand sa inot catre suprafata... Viata ma da peste cap si imi arata ca eram poate un pic prea increzatoare, dar de fiecare data ma bucur ca s-a intamplat pentru ca de fiecare data invat cate ceva, ating o limita, invat sa fiu din nou umila si sa stiu unde sunt in raportul cu lumea, doar pentru a o lua de la capat.
Increderea intr-o relatie trebuie sa fie deplina, fara a se tine cont de alte lucruri, spre exemplu: trecutul, eventualele defecte sau vorbele aruncate in vant de cei de dinafara relatiei. Fiecare bilet trebuie jucat inainte de inceperea meciului!!
... eu...tu...si restul lumii... iti spuneam ca nu conteaza ce abereaza unii...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Nu esti inregistrat, nu ai ce comenta :)